Postul acesta e inspirat de 2 lucruri:
1. Tocmai am terminat de citit articolul din NYT – “The Professor as Open Book”-via Daithi Mac Sithigh, care scrie despre profesorul Facebook (profesorul care iși adaugă studenții ca “prieteni” în rețelele sociale).
2. Am peste 100 de foști studenți in lista de messenger, cam tot atația pe hi5, vreo 2-3 pe Facebook.
Prezența mea online e un mix de personal și profesional. Puteți afla din profilul meu de Facebook sau hi5 ce muzică ascult, că am pisoi si ca m-am dat cu planorul. Pe Facebook am majoritatea contactelor “profesionale”. Pe blogul acesta veți găsi articolele/studiile din ultimul timp. Lista de messenger (YM, Gchat, MSN, acum 2 zile era și Facebook chat) mi-e populată de studenți de la sociologie și ISE (mai puțini). Majoritatea din listă e o majoritate tăcută, cu unii mai schimb ceva vorbe, cu și mai puțini am conversații mai consistente. Uneori primesc întrebari legate de cursuri sau date de examen din parte unor studenți care ma cred “colegă” (mai sunt și în liste de grupuri yahoo). Câteodată mă abordează și unii care vor să mă transforme în intermediar între ei și profesorii lor actuali. Pe destui i-am ajutat cu răspunsuri prompte, pe care în mod obișnuit nu le primesc atât de repede de la profii care iși verifică mailul de două ori pe săptămână. Culmea amuzamentului, ieri făceam copy/paste dintr-o fereastră de messenger în alta, între o studentă cu o restanță de anul trecut și o colegă mai tânără dar mult mai strictă în rolul ei de “profă”, care probabil în ruptul capului nu și-ar adăuga studenții pe messenger. Astăzi, una dintre cele mai competente membre din catedra de sociologie mă anunță că și-a șters contul de Facebook pentru că i se părea indecent cât de multă informație PRIMEA prin NewsFeed despre cei din lista ei.
In articolul din NYT se afirmă că profesorii trec gradual la un statut de entertainers în momentul în care postează poze din vacanță în profilul personal-accesibil studenților. Altii se întreabă la modul panicard dacă adaugarea studenților în lista de “prieteni” e oportună.
Se poate interpreta ca lipsă de profesionalism o prea mare prezență online și vizibilitate a vieții private a cadrelor didactice?
Edit 17.01
Sa exemplific cu o conversatie de acum 2 minute. Mi s-a parut draguta.
[20:49] a: sal
[20:58] monica: salut
[20:58] a: 
[20:58] a: ce faci
[20:58] a: sunt de la asistenta sociala
[20:58] monica: ne stim? 
[20:58] a: nu prea
[20:59] monica: fac bine, tu?
[20:59] a: am nevoie
[20:59] a: de ajutor
[20:59] a: 
[20:59] a: am nevoie sa vad un proiect de cercetare la mtcs
[20:59] a: ca nush sa il fac
[20:59] a: 
[20:59] a: =((
[20:59] a: sunt la teologie sociala
[21:02] monica: din pacate nu pot sa-ti dau sa “vezi” un proiect, eu nu sunt chiar “colega”, am predat mtcs
[21:03] a: aha .ok
[21:04]monica: np
Recent Comments