Dorințe fluctuante – cum facem față schimbărilor versus ”să reaprindem flacăra pasiunii”
Acum o lună am participat la Londra la o prelegere interactivă despre dorințe fluctuante, ținută de Meg John Barker și Justin Hancock și, considerând că tema este extrem de relevantă și pentru publicul român, am decis să organizez o întâlnire la Cluj în cadrul grupului Facebook Diversitate în relații. La întâlnirea de la Londra am povestit despre diverse scenarii și motive pentru care apare discrepanța între dorințele sexuale ale partenerilor, sfaturile mainstream din media sau alte surse pentru gestionarea acestui tip de conflict, ce înseamnă activitate sexuală (sau ce contează ca activitate sexuală), de ce facem sex și la final, câteva sfaturi (mai) bune pentru gestionarea schimbării atracției/ dorinței. Dintre scenariile cele mai comune, pierderea sau diminuarea interesului pentru sex cu partenerul (cu sau fără autosatisfacere sau consumul de pornografie), interese diferite sau apariția unui nou partener au fost menționate de participanți.
Primul search pe google despre ”cum să reaprindem flacăra pasiunii” îmi returnează un articol despre perioada sărbătorilor ca moment ideal să presărăm ”magie” în dormitor. Mă apuc de chicotit, am început bine: deci doar de sărbători, în rest suntem niște legume fierte, și doar în dormitor (dar masa din bucătărie nu o vrea și ea un pic de atenție?). Mai deschid două articole; majoritatea ”ponturilor” asumă modelul erodării atracției pe măsură ce noutatea relației dispare, într-o explicație bazată pe formula chimică a pasiunii sexuale (dopamină, adrenalină, testosteron). Probabil dacă mai sap nițel (și mai sap) dau și de cum ar trebui să îmi cumpăr lenjerie nouă, să îl ”surprind” pe partener cu niște tehnici noi, să ne dăm întâlnire într-un bar pretinzând că nu ne cunoaștem, să îmi condimentez relația cu escapade sexuale în aer liber, să încep să îi vorbesc deochiat – give it to me, baby, aha, aha – dar și cum ar trebui să încep să îi ating partenerului noi zone pe corp – ce surpriză, dragă, nu știam că ai și glezne sau omoplați! – sau să folosesc ulei de lemn dulce (?!). Majoritatea acestor sfaturi mainstream nu menționează comunicarea deschisă cu partenerul despre motivele schimbărilor în manifestarea dorinței sexuale (pe sistemul nu e sexy să discutăm despre asta, mai bine ascundem sub preș sau sub costumul de crăciuniță porno), înainte de te apuca de tot felul de ”surprize, surprize”. Dar nu mă pot abține, trebuie să dau una din capitolul ”moartea pasiunii” 😀 :
”9. Vorbeste-i despre viitorul vostru
Ce mai au în comun toate chestiile astea, dincolo de afișarea unei lipse crunte de imaginație (măcar dacă s-ar fi străduit să sugereze un threesome – apropo, cea mai proastă idee posibilă dacă deja aveți tensiuni în relație e să creați noi tensiuni introducând, figurat și la propriu, o terță persoană) e existența unor standarde/ norme acceptate social despre 1) ce înseamnă sex și 2) cât sex ar trebui să facem. La întâlnirea de la Londra, oamenii au dat o sumedenie de răspunsuri la întrebarea ”ce înseamnă a face sex pentru tine?”, de la sărut la masaj, la fantezii erotice, la cuddling, respirație (aș adăuga eu tantrică), meditație, râs, dincolo de – doamne-ajută-ne – scenariul atât de limitativ penis-în-vagin. Cât despre asumpția implicită că există o normă la hectar de sex pe care ar trebui să îl producem, aceasta nu face decât să contribuie la creșterea sentimentului de inadecvare și că ceva e în neregulă cu noi sau cu partenerul nostru (să nu mă înțelegeți greșit, consider că în general lumea ar fi un loc mai bun dacă oamenii ar face mai mult sex, orice ar înțelege prin asta).
Lăsând cu greu gluma la o parte, toate aceste sfaturi mainstream afirmă implicit că atracția sexuală e importantă, atât ca barometru pentru vitalitatea și sănătatea relației de cuplu, dar și ca instrument de validare personală și interpersonală. Ce rămâne adesea nespus e că sexul (care sex? ce înseamnă sex? cât sex?) e un barometru pentru unii și nu e un barometru pentru alții (de exemplu persoanele asexuale, sau care practică anarhia relațională, în care componenta romantică-sexuală a relației nu e neapărat cea mai importantă). Ce mai rămâne nediscutat e că diminuarea atracției partenerului e adesea echivalată cu ideea că ceva trebuie să fie în neregulă cu noi (că altfel de ce s-ar diminua interesul și atracția lui/ei?) și toate ”soluțiile” pentru repararea relației sau a noastră ca persoane, metode care riscă să ne facă să ne simțim și mai inadecvați, și mai invalidați, și mai frustrați în felul în care resimțim respingere din partea celuilalt.
Evident că aceste articole nu menționează situația relațiilor deschise sau poliamoroase, în care apariția unui nou partener poate genera manifestarea unor noi insecurități, pe fondul diminuării atracției partenerului față de noi și o energie sexuală/ dorință sporită- new relationship energy – față de persoana nouă. Fiecare relație nouă le va afecta invariabil pe cele deja existente. În relații deschise/ poliamorie, comunicarea despre nevoi și discutarea despre modurile diferite în care acestea pot fi îndeplinite, respectarea reciprocă a libertății tuturor celor implicați (fără a cădea în ”soluții” de tip paritate/ compensare – dacă te întâlnești cu ea de două ori pe săptămână, trebuie să te întâlnești cu cu mine de două ori) și nu în ultimul rând, descoperirea valorii personale și a relației dincolo de scenariul sexului ”clasic” sunt vitale.
Mai multe, povestim diseară, 2 septembrie ora 19:00, în grădina anarhistă A-casă pe Someșului 45, la întâlnirea despre Dorințe fluctuante – cum facem față schimbărilor și nevoilor diferite.
