Jurnal de vară 2017 – Grecia (I)

Duminică, 11 iunie, Kavos-Corfu

Am decis să petrec o lună în Grecia, dacă tot trebuia să particip la o conferință la sfârșit de mai în Atena – planul era sa ajung în Pyrgos la D., pe care nu am mai văzut-o de cam 2 ani (D. s-a mutat în Grecia la un tip pe care l-a cunoscut pe internet, a fost visul ei de ceva timp să ajungă acolo. Nu i-a fost ușor, dar se descurcă admirabil într-o țară în care a trebuit să învețe o limbă complet diferită, să se adapteze unui alt context cultural, unui alt cerc social, și să învețe un set de skill-uri noi care să îi permită să câștige bani online, lucrând dintr-o casă în Grecia semi-rurală). Întâlnirea cu ea mi-a dat un nou imbold să fac niște schimbări de dietă, stil de viață și să fiu mai focalizată. Dacă aceste imbolduri ar și dura…

A urmat Kefalonia, o insulă mai sus de Zakynthos, 4 nopți în Argostoli, 2 în Sami. Aici am început să simt izolarea – iar ratez evenimente acasă în Cluj, mi-e dor de oamenii dragi. Nu știu ce caut aiurea pe coclauri. Am ajuns în Corfu după un feribot Sami-Astakos și schimbat 4 autobuze – smooth like silk, un băiat frumos, brunet cu ochi albastru-metalic, taxator de bilete, a dat telefoane la 3 șoferi să îmi aranjeze traseul până în Igoumenitsa, portul de îmbarcare cel mai aproape de Corfu. Dar mai departe am nimerit prost de tot. Vai de capul cercetătorului care nu face cercetare: am rezervat în Kavos, locul unde minorii din UK vin să se facă muci până intră în comă alcoolică și să își dea unii altora în bostan. Primii au început să se dea cu capul de asfalt pe la un 10 seara, pe la 11 trebuia deja să sar peste ei. Chiar mă miram că la tot un bar e o unitate de urgențe medicale. Și chirurgie, să ne înțelegem. Sunt eu MILF (sau ILF) in training, dar nici chiar așa. Universul e ironic, I got the joke. Ceva bun, l-am întâlnit pe X. în Corfu-oraș, un francez stabilit în Corfu cu prietena grecoaică și doi copii. Vorbim pe net din 2010. E fotograf, chiar bun, săgetător cu ascendent în săgetător, ca mine… am senzația că ne-am înțelege grozav ca amici dacă am petrece mai mult timp împreună. Mi-a făcut niște poze mișto, în ciuda reticenței mele că sunt un model nașpa și nefotogenic.

Mâine mă mut în Corfu oraș – Kavos și minorii beți clar nu e scena mea. Deși am stat un pic de povești cu un băiat care lucrează într-un salon de tatuaje și pirsuri, ce alt loc mai bun, decât în Kavos, unde puștanii sparți se împleticesc să își tatueze castraveți pe față la 2 dimineața…

Marți, 13 iunie, Corfu oraș

…am făcut mai mult decât să povestim până la urmă – the boy with the dragon tattoo. 23 de ani, desigur. Deși am rănit sentimentele unui mic mafiot local, patron de baruri în zonă, care aspira și el la ”mâna” mea. O scenă bizară, în care ”șeful” ne-a plimbat pe mine și pe băiat cu rabla lui de mașină, ”numai bună de lovit de garduri în Kavos”, la un moment dat s-a dat jos și a scos o rangă din portbagaj la 2 tipi care l-au enervat cu ceva, mai să se încaiere, ca apoi să ne ducă suav să vedem răsăritul de soare într-un punct anume mai jos de Kavos, suspinând în tot acest timp că îmi place de A. și nu de el. Amuzant. Înapoi în Corfu town, o bijuterie de orășel venețian, cu străduțe înguste, pavaj de marmură și rândunele dând roată deasupra clădirilor. Am închiriat un apartament într-un turn care roiește de păsărele gălăgioase zi și noapte, dar adorabile. Sunt ruptă de somn dar vreau să mă plimb prin oraș și să fac poze cât mai e lumină.

Joi, 15 iunie, Corfu oraș

…ultima seară în Corfu, ieri seară m-am întâlnit din nou cu X., la aceeași tavernă de la colț, unde e de-al casei, în grațiile patronilor, tatăl și cei doi fii. A venit însoțit de un prieten, un Jack Sparrow hippie, cu dread-uri și basma în cap. Și cu același zâmbet de șmecheraș pus pe șotii. După câteva carafe de vin producție locală și multe ore mai târziu când patronul dorea să închidă, am urcat toți trei la mine în turn la rândunele, să mai stăm o oră la vorbă și vinul rămas pe care Spyro ni l-a dat la pachet. Și uite așa am avut parte de primul threesome cu doi tipi. Mi-a plăcut mult dubla energie masculină, cumva accentua și mai mult femininul meu.

Mi-a rămas inima in Corfu, orașul-port venețian, cu lumină roz și rândunele guralive rotindu-se haotic deasupra clădirilor, va trebui să mă întorc – am băut ieri o gură de apă de la o fântănă arteziană – legenda spune că uiți cine ești și nu mai pleci. Mâine Ioannina, să îl întâlnesc pe K., my dark animus, cu care vorbesc fără să îl fi văzut din 2001. De când aveam 18 ani. Un martor tăcut la viața mea, la evoluția mea, cumva mereu în background, chiar dacă nu am rămas apropiați. Mi-e teamă, poartă mult întuneric în el. Dar aștept întâlnirea cu el ca pe reîntâlnirea cu o parte din mine care demult se cere vizitată.