Manifestul unui cercetător mobil: nu ascunde cine ești

(Varianta în română a bucății din manifest Nu ascunde cine ești)

Azi încep să public bucăți din manifestul meu personal de cercetător mobil în zona științe sociale; valorile centrale etosului meu sunt auto-expresie radicală și vizibilitate, integrarea lucrului cu alte aspecte de viață într-un mod sensibil și armonios, abordare conștientă a cercetării și a statutului cercetătorului în științe sociale, responsabilizare, descentralizare și autonomie în procesul și producerea cercetării, implicare și interacțiune cu publicuri mai largi, colaborări semnificative.

Astăzi despre vizibilitate și auto-exprimare radicală:

Nu ascunde cine ești

Aceia dintre noi care lucrăm în mediul academic, trăim vieți duble, poate triple, asta dacă ne încăpățânăm să avem vreun altfel de viață în afara muncii noastre. Ascundem, obturăm, voalăm. Ne ascundem identitățile de gen și sexuale (nu trebuie să fim percepuți ca ființe sexuale, decât foarte scurt, în contextul căsătoriei și reproducerii) și – ferească sfântul! – am prefera să ni se taie mâna stângă decât să admitem că am avea vreun fetiș sau o abordare a stilurilor de relaționare în afara normelor statistice aprobate social (a se citi hetero- și mono-normativism, preferabil parteneriat de cuplu pe termen lung, sau celibat – care încă e acceptabil din prisma ideii romantice a cercetătorului în turnul său de fildeș). Ascundem bătăliile pe care le ducem cu boli mentale, în ciuda dovezilor tot mai numeroase că afecțiuni ca depresia sunt frecvente în zona academică. Ne este rușine să admitem deschis că rezonăm cu ceva dincolo de cunoașterea sancționată științific (a se citi ”spiritual” dacă vreți, deși nu sunt un fan al termenului). Iar în timp ce e OK să fii de stânga, proclamarea unor vederi radical anarhiste e foarte probabil să stârnească zâmbete superioare.

Diviziunile de gen nu sunt rare. Dacă ești femeie în mediul academic, se așteaptă din partea ta să fii și mai invizibilă, în special după 30 de ani. Femeiele sunt mult mai predispuse la a fi discriminate în baza a ce poartă (notă: îmi place să port văluri și să fiu regina deșertului), sub pretextul că sunt ”prea sexuale sau insuficient de profesionale”. Ca răspuns la acest articol, una dintre colegele mele mi-a relatat experiența ei ca visiting research fellow  la  Trinity College Dublin, în care facilitatorul unui grup de discuții la care a participat – un tip cărunt în costum negru – a mustrat-o pentru ceea ce a considerat în mod evident o ținută neprofesională (ea purta jeans, încălțăminte de drumeție și o bluză simplă, neagră, de bumbac) cu cuvintele ”În mod cert nu arăți ca un fellow!”. Într-un imaginar act cathartic de justiție reparatoare, în capul meu, mărșăluiesc în sală cu doi dintre prietenii mei Burner-i, amândoi research fellows – o dominatrix nemțioacă în costumul ei roșu lucios de catwoman, servind bloody maries  cu sclipici, genul de tipă  “O dată am fost dată afară dintr-o orgie pentru că vorbeam prea  mult“, și un alt pasionat de shibari, prieten italian în costumul lui obișnuit, blană falsă direct pe piele, kilt și bocanci militari – și o rog pe prietena mea să îi dea un strap-on făcut din frânghii domnului facilitator, ca apoi să-l invit să și-l bage în fund, împreună cu opinia sexistă pe care nimeni nu i-a cerut-o.

E înfricoșător să apari și să fii văzut, după cum ar spune Brené Brown, dar până la urmă nu criticii contează cel mai mult. Alternativa ar fi să abandonăm părți din noi  pe care alții le-ar putea dezaproba, iar acesta ar fi un gând mult mai terifiant. Pentru mine a fi vizibilă e parte din principiul  auto-expresiei radicale a Burning Man, ce poartă o putere terapeutică fantastică.

Sunt feministă.

Sunt anarhistă.

Sunt bi-sexuală/ heteroflexiblă.

Sunt inclinată spre kink, sex-pozitivism, sunt poliamoroasă. Practic anarhie relațională.

Fac tantra, chestii șamanice și shadow work.

Ocazional iau droguri  (mai precis enteogenice), pe care le utilizez pentru a-mi extinde câmpul de conștiință și cel senzorial, și pentru a mă conecta cu persoanele iubite.

Sunt un Burner European. Mă duc la festivaluri și petreceri cu oameni care se simt liberi să fie ei înșiși, inclusiv goi, jucăuși, sau în orice alt mod copilăroși, senzuali și sexuali. Liberi.

les fleurs du mal_munchen 2011

Florile răului, în Munchen, 2011