Postul acesta e inspirat de 2 lucruri:
1. Tocmai am terminat de citit articolul din NYT – “The Professor as Open Book”-via Daithi Mac Sithigh, care scrie despre profesorul Facebook (profesorul care iși adaugă studenții ca “prieteni” în rețelele sociale).
2. Am peste 100 de foști studenți in lista de messenger, cam tot atația pe hi5, vreo 2-3 pe Facebook.
Prezența mea online e un mix de personal și profesional. Puteți afla din profilul meu de Facebook sau hi5 ce muzică ascult, că am pisoi si ca m-am dat cu planorul. Pe Facebook am majoritatea contactelor “profesionale”. Pe blogul acesta veți găsi articolele/studiile din ultimul timp. Lista de messenger (YM, Gchat, MSN, acum 2 zile era și Facebook chat) mi-e populată de studenți de la sociologie și ISE (mai puțini). Majoritatea din listă e o majoritate tăcută, cu unii mai schimb ceva vorbe, cu și mai puțini am conversații mai consistente. Uneori primesc întrebari legate de cursuri sau date de examen din parte unor studenți care ma cred “colegă” (mai sunt și în liste de grupuri yahoo). Câteodată mă abordează și unii care vor să mă transforme în intermediar între ei și profesorii lor actuali. Pe destui i-am ajutat cu răspunsuri prompte, pe care în mod obișnuit nu le primesc atât de repede de la profii care iși verifică mailul de două ori pe săptămână. Culmea amuzamentului, ieri făceam copy/paste dintr-o fereastră de messenger în alta, între o studentă cu o restanță de anul trecut și o colegă mai tânără dar mult mai strictă în rolul ei de “profă”, care probabil în ruptul capului nu și-ar adăuga studenții pe messenger. Astăzi, una dintre cele mai competente membre din catedra de sociologie mă anunță că și-a șters contul de Facebook pentru că i se părea indecent cât de multă informație PRIMEA prin NewsFeed despre cei din lista ei.
In articolul din NYT se afirmă că profesorii trec gradual la un statut de entertainers în momentul în care postează poze din vacanță în profilul personal-accesibil studenților. Altii se întreabă la modul panicard dacă adaugarea studenților în lista de “prieteni” e oportună.
Se poate interpreta ca lipsă de profesionalism o prea mare prezență online și vizibilitate a vieții private a cadrelor didactice?
Edit 17.01
Sa exemplific cu o conversatie de acum 2 minute. Mi s-a parut draguta.
[20:49] a: sal
[20:58] monica: salut
[20:58] a: 
[20:58] a: ce faci
[20:58] a: sunt de la asistenta sociala
[20:58] monica: ne stim? 
[20:58] a: nu prea
[20:59] monica: fac bine, tu?
[20:59] a: am nevoie
[20:59] a: de ajutor
[20:59] a: 
[20:59] a: am nevoie sa vad un proiect de cercetare la mtcs
[20:59] a: ca nush sa il fac
[20:59] a: 
[20:59] a: =((
[20:59] a: sunt la teologie sociala
[21:02] monica: din pacate nu pot sa-ti dau sa “vezi” un proiect, eu nu sunt chiar “colega”, am predat mtcs
[21:03] a: aha .ok
[21:04]monica: np
Cred ca expunerea vietii personale in exces, a profesorilor scade putin “din frica” ce elevii/studentii i-o poarta, iar aceasta “frica” eu cred ca e benefica procesului de invatare
ABI’s last blog post..Dezgustator…
Frica in procesul de invatare benefica?hm…sa invatam din frica in fata exigentelor unor profesori?nu cred…frica de ce?
parerea mea personala este ca profesorii care isi fac cunoscuta o parte din viata persoanala studentilor, si care mentin o relatie de amicitie macar cu studentii automat castiga simpatia studentilor, o rata de prezenta mai ridicata la cursurile lor, ceea ce duce la un castig de partea studentilor. Totusi, studentii din generatia messenger/mc’donalds, parca nu mai stiu nici sa scrie romaneste si nu mai fac diferenta intre relatie de amicitie-respect cu un profesor care ti-e evident superior, chiar si daca te gandesti doar formal, si o relatie de prietenie cu colega de banca din liceu.
Ca student, sa stii ca eu respect mai mult profesorii care se straduiesc sa fie prieteni studentilor, sa ii ajute, nu sa ii sperie, dar in acelasi timp consider ca studentii trebuie sa fie invatati ca de pe mailul Pr1ntz3saSexxy@yahoo.com nu se scrie unui profesor, si macar pentru aceste situatii e indicat sa iti creezi un mail care intra in categoria IonPopescu@yahoo.com, indiferent cine ar fi profesorul cu pricina, ca exprimari ca si “nush” “dak” si altele de genul asta nu au ce cauta intr-o conversatie cu un cadru didactic, fie pe messenger, fie in mail, si ca chiar daca cineva ti-a permis sa ii spui pe nume si sa ii spui “salut” in loc de “buna ziua” asta nu inseamna ca respectul dintre voi a fost inghitit de o mare gaura neagra.
repet, parerea mea personala, nu ma astept sa fie toti de acord cu ea, caci e clar ca studentii nu prea gandesc asa.
Daca i s-a parut indecent. Acum fiecare cu gusturile lui.
Iulia, sunt de acord cu tine.
Mie mi se pare genial ca un profesor sa-mi comenteze pe blog
Si am profesori (mai ales fosti prof.) si in lista de messenger, si pe facebook, si uneori comunic cu ei
Cred ca este nedcesar sa comunicam c studentii si elevii folosind si aceste metode moderne, dar trebuie totusi sa separam acele profile pe retelele de socializare de viata privata de cea profesionala.
Acidofilus´s last [type] ..Resveratrol Plus – 126-50 Lei