Jurnal de vară 2015 – Vama Veche

May 28, 2015 – Prelude (from personal correspondence)

C., C., where are you?

Are things pushing you or just gently guiding you ahead?
Are you changing? Are you struggling? Or are you going with the flow?
I haven’t been in my mind lately, so no resources for drafting-crafting long messages.
I would love to see you.
Yours,
M.
___________________________

I am here,

you are there
that will not soon change
what is there left to say?
(Nothing ahead, no flow to go with, adrift in a world with no use for me.
The past two situationally miserable years have left me not hopeless, nor resigned, but in such sustained, feral desperation that I now feel my sanity finally starting to slip.
I hope that your summer rewards your faith.)
C.
***************************

Wednesday, June 17, 2015

Mercredi, mon 3-ème jour à la plage.

As I made my way towards the terrace on the beach at the end of Vama Veche, all dressed in black, the song “Black Magic Woman” was just starting. Magic, yes, magic in me, magic over the shore, with its calm waves. Magic from the night before, spent with the four French guys, dancing and drinking with the Romanian gypsy people giving an outstanding spontaneous performance in the restaurant, with accordion, violin and drums.

Magic from Andi, le mec Français, so kind, sweet and attentive. Soft magic running anew through me, as the Doors kept on opening me. Andi, you funny Valentine, Stephane Pompougnac version, you made me smile with my heart.

Sâmbătă, 20 iunie 2015, București

Ieri seară la concert Argatu′, scăldată în mulțimea de tineri adunați la scena din Cișmigiu, simțeam vibrația muzicii tradiționale îmbinate cu hip-hop și dubstep cum îmi activează prima chakră, root chakra, rădăcinile cu pământul, împământenire, ancorare în glie, siguranța primei energii vitale. Probabil făceam un tablou ciudat între puștanii aceia – mulți încă la liceu – singură, rulând stângaci țigări de Pueblo, cu bricheta înfiptă în mod practic între sâni în sutien (că țigările pe care le rulez eu se sting repede, ce să fac, nu-s fumătoare de profesie), cu centura mea cu buzunare, custom made pentru festivaluri, mișcând brațele și mâinile într-un mod bizar pentru ochiul extern, fluid, ondulând o dată cu vibrațiile sunetelor pe care le primeam în căușul palmelor. Ce mulți băieți frumoși – oriunde întorceam capul. C. m-a întrebat o dată care e atracția pentru iubiți atât de tineri, un soi de vampirism energetic, ca o contesă Bathory ce se îmbăiază în sânge tânăr pentru a se păstra pe sine nemuritoare? Posibil. Dar mai degrabă recunosc la nivel instinctiv în energia tânără o poftă nealterată de viață ce curge și prin mine, fără apăsarea mizeriilor și greutăților adulte, care îî întinează și coclește pe mulți. Recunosc în ei copilul, joaca, inocența, simplitatea bucuriei.

Sunt curioasă ce gândeau și cei patru băieți francezi de 23-24 de ani cu care am petrecut o seară în Vamă. Aș fi vrut să fac dragoste cu toți patru o dată, în loc de doar unul cu care am ales să plec spre cort, dacă nu mi-ar fi fost teamă că va trebui să prestez mai ceva ca Jenna Jameson pe platourile de filmare. Nu cred că ar fi înțeles că mi-ar plăcea să facem un naked cuddle party în cinci, fără prea multe acrobații sexuale. M-a amuzat simplitatea exprimării dorinței lui Andi, J′ai envie, râdea către mine cu gropițe adorabile în obraji, în timp ce prietenii lui băteau din palme pe muzica lăutarilor de la masă. Sex simplu, fără prea multe exerciții de imaginație sau prelungiri de dorință, fără explorări de senzații. Dar atent, grijuliu, să-mi fie mie bine. Preocupat să am eu orgasm, deși încercam să îî explic că pentru mine nu e un scop. Degeaba. Franceza mea era prea rudimentară pentru a-l convinge că explorarea senzuală, joaca și păstrarea conexiunii sunt mai importante. Evident că nu am avut nici un orgasm, dacă mă pui să fac ceva nu-mi iese. Mi-a mulțumit în zori – lol, wham, bam, thank you ma′am – în graba plecării, că luase cheia de la cameră cu ei și ceilalți nu puteau intra. Urma să plece spre Varna, și să revină la București, pentru zborul spre casă.

Am rămas cu senzația corpului lui tânăr pe degete și buze, corp cu mușchi lungi, tari și supli sub pielea bronzată, desfăcând un capăt de dorință parțial împlinită pe versuri din Les Chansons d′Amour: Lave ma mémoire sale dans son fleuve du boue/ Du bout de ta langue nettoie moi partout… Azi când mă pregăteam să ies pe ușă spre aeroport, mi-a trimis mesaj că unul dintre ei și-a pierdut pașaportul și sunt blocați în Bulgaria până luni. Am zâmbit. Deci nu m-a evitat în București (am și eu insecuritățile mele).

20150619_202709