De ce să mă îmbrățișez cu un străin?

“Eu sunt foarte selectivă cu cine aleg să mă îmbățisez sau să fac sex”, mi-a răspuns o prietenă când am întrebat-o de ce nu vine la atelierul meu de îmbrățisări de vineri de La Perne. Foarte bine, m-am gândit, exact despre asta e vorba, să fii conștient de limitele tale fizice și emoționale și să te obișnuiești să le comunici într-un mod direct, simplu, fără ambiguități (chiar și când nu știi ce vrei, să comunici că – încă – nu știi ce vrei și că ai nevoie de timp să te gândești). Să practici o selecție activă a interacțiunilor care ți se oferă și să le alegi pe cele de care ai nevoie și/ sau care îți fac plăcere. Să practici consimțământul activ.

Dar am înțeles de unde vine reticența prietenei mele: sunt sigură că absolut toți am fost în situația de a face ceva doar pentru că alternativa ar fi fost etichetată ca ceva nepoliticos sau chiar jignitor, pentru că ne-am găsit într-un context în care presiunea grupului ne-a împins către un comportament conformist, că doar nu se face să strici vibe-ul. Inclusiv să stai de vorbă cu cineva, să te implici în activități, sau chiar să îmbrățișezi pe cineva. În special persoanele de sex feminin sunt mai susceptibile la a fi influențabile în acest sens, pentru că în educația specifică de gen pe care o primesc  încă în societatea actuală, sunt învâțate să își extragă stima de sine și sentimentul valorii personale din felul în care relaționează cu alții (spre deosebire de sexul masculin a cărui valoare se extrage din lucrurile pe care le realizează pe cont propriu).

Deci evident că nu mai dorești înca o situație în care să te simți incomfortabil și că nu poți să spui NU la lucruri care par minore la prima vedere, cum ar fi să primești o îmbrățișare. Așa cum remarca Lia Bolte în cadrul seminarului gratuit de trezire a diferitelor aspecte ale feminității, care s-a săturat să meargă la workshopuri de tantra în care era presată fie să se uite mult în ochii altora, fie să se îmbrățișeze cu cine nu dorea, subscriu. Sidenote: eu merg la întâlniri de tantra în care am simțit uneori că nu mi se oferă într-un mod activ opțiunea de a NU îmbrățișa, atinge sau privi pe cineva (deși suntem încurajați să ne exprimăm și să ne respectăm propriile limite și pe ale celorlalți) .

Alții ne confruntăm cu lucruri mult mai grave – experiențe de abuz sau alt gen de traume, iar genul acesta de interacțiuni sunt inaccesibile în momentul prezent pentru că ar traumatiza și mai mult. Dar traumele nu trebuie să fie neapărat din categoria foarte grave și amenințătoare pentru sănătatea și integritatea individului; cu toții avem traume, pentru că am crescut în societatea patriarhal-sexistă în care abuzul puterii în relațiile interumane a fost norma sub care ne-am format ca ființe sexuale și emoționale.

Forms of sexual abuse range from years of intense physical and emotional trauma to the less obvious varieties that nearly everyone has experienced: being humiliated for masturbating or for not fitting into the right gender mold, being coerced into having sex when you didn’t want it, being told you look like a whore when you’re sixteen and have just spent two hours making yourself look beautiful for a date. The wounds may not be physical, but in this puritanical culture we are constantly wounded or abused emotionally as we grow up to be sexual. Whatever the physical or emotional circumstances, sexual abuse is abuse of power. Period.

— Barbara Carrellas – Urban Tantra: Sacred Sex for the Twenty-First Century

Practicarea consimțământului activ poate fi o unealtă formidabilă în a-ți lua înapoi teritoriul pe care l-ai pierdut în toate interacțiunile la care nu ai consimțit deloc, ai fost constrâns, sau le-ai acceptat cu jumătate de inimă. Consimțământul activ te readuce ca stăpân în propriul tău corp, la care tu ai cheile și la care tu dai acces, când, unde, și în ce condiții alegi tu. Consimțământul activ te poate ajuta să îți depășești niște limite într-un cadrul sigur, în care tu decizi dacă se întâmplă ceva, ce anume și în ce ritm.

De ce cu străini? Unii nu vor fi străini la un cuddle/ snuggle party, vor fi unii care vor veni cu prieteni sau iubiți. Site-ul cuddlyparty.com precizează că mulți first-timeri sunt reticenți, dar se relaxează pe parcurs pe măsură ce încep să se simtă în siguranță. Mulți nu știu că au nevoie să fie atinși, altora acest gen de workshop-uri le oferă spațiu pentru a explora aptitudini de comunicare, iar alții sunt doar curioși. Aș adăuga că interacțiunile cu străini te pun mult mai bine în situația de a-ți explora limitele și a practica tehnici de consimțământ activ decât interacțiunile cu persoane cunoscute, cu al căror contact, prezență, intimitate te simți deja confortabil.

Și cu aceasta ajung din nou la subiectul teamă, dar de pe o altă filieră, a psihologului neurolog Rick Hanson, autorul Buddha’s Brain: The Practical Neuroscience of Happiness, Love and Wisdom. Ne e frică de necunoscut într-un mod mai accentuat decât ar fi cazul pentru că, din motive de supraviețiure a speciei, creierul nostru a învățat să exagereze fricile: în trecut, aveai mai multe șanse să trăiești dacă alegeai să crezi că foșnetul din tufiș e un tigru (decât dacă alegeai să crezi că nu e). Dacă a doua variantă era reală, te alegeai doar cu o spaimă, și puteai face această greșeală de mii de ori. Pe când dacă într-adevăr era un tigru în tufiș, ți-ai fi permis să ignori acest mesaj doar o dată. Și așa ne-am ales noi cu un creier paranoic.

Din păcate, așa cum remarcă Hanson, mulți dintre noi ne simțim mult mai puțin în siguranță decât suntem de fapt, cu multe consecințe negative: anxietate, îngrijorări, permanentă evaluare a împrejurimilor și a celorlați, tendința de a fi mai puțin generos și răbdător cu ceilalți, neîncredere în oameni. Desigur, sentimentul de siguranță este ceva relativ, cu toții vom trece prin situații în care nu vom fi în siguranță (boală, bătrânețe, moarte). Dar dincolo de acestea, putem să explorăm situații în care să ne simțim mai în siguranță, inclusiv un atelier- petrecere de îmbrățișări.

Vă aștept vineri dupa-masă La Perne.

This said, consider in your heart of hearts whether you deserve to feel safer: whether you are more braced against life, more guarded, more cautious, more anxious, more frozen, more appeasing, more rigid, or more prickly than you rightfully ought to be.

-Rick Hanson – Buddha’s Brain

P.S. Am uitat să zic că o să fie fain și o să ne distram 🙂