Începem și noi să vorbim adolescenților despre safe(r) sexting?

Hello, 2020. E timpul să începem să le spunem adolescenților cum să practice sexting într-un mod (mai) sigur, așa cum recomandă Sameer Hinduja (unul dintre experții în teme legate de cyberbullying și comunicare online în rândul tinerilor). Asta ca parte dintr-o curriculă comprehensivă despre educație sexuală și relațională.

Dar hai să trecem în revistă câteva exemple despre cum să nu încerci să faci educație pe tema pornografiei neconsensuale (bullying sexualizat, deturare a sexting-ului consensual, sau termenul mai popular – revenge porn*) și cam ce ar funcționa, în opinia mea.

Ce nu funcționează?

  1. Poziția moralistă și dublu moralistă. ”Ține-ți hainele pe tine” pentru fete e un argument de ev mediu – de tipul ”tu ești vinovată pentru abuzul tău”. Nu, niciodată victima abuzului nu este vinovată pentru comportamentul abuzatorului (la fel cum nu contează cu ce sunt îmbrăcate victimele violurilor), aceasta e doar o ”politică a respectabilității” (Karaian, 2014) care continuă să îngrădească viețile fetelor și femeilor (și care, desigur, nu se aplică băieților/ bărbaților). Ce se întâmplă cu aceste fete? Ele internalizează discursul ăsta profund misogin, și ajung să fie mai înrăite, mai declarativ pornite împotriva altor fete, ca strategie de supraviețuire, pentru a nu fi percepute drept ”una din alea”. Între 2015-2017 am coordonat un proiect de cercetare despre calitatea prieteniei la adolescenții români în contextul folosirii rețelelor de socializare online – în cadrul căruia am atins și acest subiect. Împreună cu colegele de echipă, am scris un articol pe larg aici despre sexting-ul deturnat (un sumar aici), în care am vorbit despre percepțiile adolescenților asupra acestui fenomen și am analizat felul în care ei reproduc stereotipiile de gen și standardele duble existente. Fetele erau mult mai moralizatoare decât băieții, pentru că reproduc discursurile moralizatoare existente în jurul lor. Dar deja de acum 10 ani, cercetătoarea Nicole Döring din Germania a început să vorbească de necesitatea discursului normalizant, care concepe sexting-ul consensual ca fiind o pratică normală în dezvoltarea intimității sexuale a adolescenților în era digitală (Döring, 2014). 
  2. Discursul moralizator (de tip bătutul obrazului) nu funcționează la adolescenți. Adolescența e o perioadă de rebeliune împotriva autorității adulte pentru cristalizarea propriei identități, independente de familie, absolut necesară ca fază în dezvoltarea lor. Să-i spui unui adolescent ”nu este bine ce faci”, ”nu fi nașpa” este echivalentul scuipatului în sus. Mai mult, să îi spui unui adolescent băiat să nu fie nașpa, fără să îi oferi alternative/ soluții să nu fie nașpa este la fel de inutil (vezi mai jos, la  soluții, ce ar funcționa).
  3. Ignorarea dinamicilor de grup și a importanței presiunii grupului de prieteni. În 2018 am coordonat metodologia calitativă a unui proiect al Institutului European pentru Egalitate de Gen despre utilizarea tehnologiilor digitale de către adolescenți, în 10 țări. Foarte mulți adolescenți vorbeau despre dublele presiuni: a) pentru fete de a trimite poze cu ele goale (ca un tip de inițiere/ maturizare sexuală – ca fată, există o dublă presiune că dacă trimiți ești curvă, dacă nu trimiți ești înapoiată și uncool); b) pentru băieți de a cere poze și colecta poze de la cât mai multe fete – ca metodă de afirmare – ca băiat ești cool dacă ai cele mai multe poze, dacă nu ceri, care e problema cu tine, ești gay?

Ce funcționează?

a) puterea grupurilor de prieteni (peer groups), exemple bune în rândul copiilor populari, folosirea influencer-ilor. În cadrul unui focus grup pentru proiectul EIGE sus-meționat (2018), vorbeam cu un grup de băieți despre situațiile de revenge porn/ bullying sexualizat, unul dintre ei (genul cool guy, rebel kid) a afirmat (în citare aproximativă) că ”un tip adevărat nu are nevoie să își bată joc de fete, e plin PornHub-ul de filme cu femei goale, poți să te uiți cât vrei la alea, nu ai nevoie să trimiți poze mai departe”. Morala e că nu ai ce să predici ca adult adolescenților, decât dacă ai o combinație de competență și încredere câștigată în fața lor**, folosiți-vă de influencer-ii din rândul lor (digitali, din școală), ei vorbesc ”pe limba” celorlați adolescenți.

b) solidarizarea (colectivă) cu victimele și folosirea empatiei. În cadrul proiectului Prieteni 2.0 (2015-2017) am inclus în chestionar o situație ipotetică de sexting deturnat, în care o fată trimite poze nud prietenului ei, care la rândul lui, distribuie poza mai departe grupului de prieteni (detalii aici). Elevii au fost întrebați cine de de vină: 1. Ea, pentru că nu trebuia să trimită poze cu ea nud. 2. El, pentru că a dat pozele mai departe. 3. Prietenii lui, pentru că au publicat pozele pe reţele de socializare. În mai mare măsură decât băieții, fetele dădeau vina pe fata care a trimis poze (respectiv mai mulți băieți spun că prietenul a fost de vină pentru că a distribuit pozele mai departe). Dar aici devine interesant: mai departe i-am întrebat ce ar face dacă ar fi amicul/ amica fetei sau a băiatului implicați în situație. 

”În ciuda faptului că, atunci când au fost întrebaţi despre aspectul etic al situaţiei ipotetice prezentate, majoritatea adolescenţilor au blamat victima, când au fost puşi să se situeze în poziţia prietenului victimei sau al agresorului, respondenţii s-au repoziţionat şi aproape jumătate dintre ei s-au declarat dispuşi să susţină emoţional victima sau să o apere în mod public”.  (p.16)

Aici un exemplu de cum se poate utiliza solidaritatea de grup și empatia pentru a face la modul mișto educație sexuală: Sexplain UK folosește episoade din Sex Education pentru a discuta, împreună cu adolescenții, despre teme ca plăcere și comunicare, mitul virginității, homofobie, sănătate sexuală, dar și recunoașterea diferitelor forme de abuz, inclusiv sexual. Într-unul din episoade, fata cea mai populară din liceu este victima unui abuz online: cineva trimite tuturor o poză cu o vulvă, amenințând că va divulga și identitatea proprietarei. Drama se soluționează printr-un moment de solidaritate colectivă, în care mai mulți elevi se ridică de pe scaune (inclusiv dintre băieți), declamând pe rând ”It’s my vagina!” (moment absolut emoționant, lăsând la o parte faptul că vaginul este doar o porțiune interioară a organelor sexuale feminine, din nou motive pentru mai multă educație).

c) abordarea de tip harm reduction (și nu încercarea de eliminare completă a riscurilor). Discursul abstinent nu funcționează (la fel cum discursul religios-abstinent a dat fail în a preveni debutul vieții sexuale), dimpotrivă – provoacă mai multe daune și mai mult rău, pentru că nu oferă tool-uri concrete adolescenților aflați în situații dificile sau de risc. În cazul sexting-ului la adolescenți, discursul abstinent este în dezacord cu nevoile de dezvoltare normală a adolescenților, bagă sub preș aspectele legate de etică, încredere, responsabilizare, și perpetuează inegalitățile de gen deja existente (Doring, 2014).

Cum arată o abordare de tip harm reduction? Luați orice alt comportament potențial de risc pentru adolescenți: consumul de alcool sau droguri recreative. O abordare de tip risk prevention implică demonizarea acestora și folosirea unor tactici de a speria pentru a-i ține departe de acestea (în cazul drogurilor, și focusarea pe aspectele legale). Dar, în viața reală, știm că uneori adolescenții beau, fumează și uneori mai consumă droguri. O abordare de tip harm reduction admite această realitate și încearcă să reducă damage-ul, de exemplu prin informări despre evitarea comei alcoolice sau a supradozajului. O discuție ar putea include recomandări despre asigurarea că există în grup un prieten care nu bea în acea seară, despre mixajul băuturilor, hidratare adecvată sau consumarea de alimente (nu doar de alcool). O discuție despre droguri ar trebui să includă informații despre supradozaj și despre combinații nerecomandate, pentru a ne asigura că răul cel mai mare nu se va produce.

La fel, o educație despre safe(r) sexting trebuie să includă aspecte legate de responsabilitate și etică, aspecte legale de violarea intimității și abuzul datelor personale, dar și aspecte de tip harm reduction (exemple tot în articolul lui Sameer Hinduja), de tipul folosirea fotografiilor de tip boudoir (în locul celor complet nud). Pe termen lung, educația sexuală comprehensivă ar trebui să includă discuții despre modele de feminitate și masculinitate în societatea actuală, care blamează expresia sexuală feminină și mențin modele de masculinitate nesănătoase. ”Întreținute de multe ori de cultura populară (e.g. versurile cântecelor, filme și seriale populare la televizor), aceste construcții care devin privire stereotipă denaturează de multe ori în situații problematice care au în centru problema coerciției și a abuzului”.

Hai să ne trezim și noi, e 2020, pipăl.

*Notă: De ce termenul de ”revenge porn” este problematic? Conține implicația ca victima ar fi făcut ceva să provoace abuzul (”ea e de vină”) sau că ar fi existat o relație romantică în prealabil între victimă și abuzator (uneori da, alteori nu).

** Un exemplu bun de la noi de educație sexuală și relațională pentru adolescenți este Sexul Vs. Barza, singura platformă de acest gen în format video din România.

Referințe:

Döring, N. (2014). Consensual sexting among adolescents: Risk prevention through abstinence education or safer sexting?. Cyberpsychology: Journal of Psychosocial Research on Cyberspace, 8(1), Article 9. https://doi.org/10.5817/CP2014-1-9.

EIGE (2018). Gender equality and youth: opportunities and risks of digitalisation. Beijing Platform for Action. European Institute for Gender Equality: Vilnius. https://eige.europa.eu/publications/gender-equality-and-youth-opportunities-and-risks-digitalisation.

Karaian, L. (2014). Policing ‘sexting’: Responsibilization, respectability and sexual subjectivity in child protection/crime prevention responses to teenagers’ digital sexual expression. Theoretical Criminology18(3): 282–299. doi:10.1177/1362480613504331

Patchin, J.W. & Hinduja, S. (2020). It’s time to teach safe sexting. Journal of Adolescent Health, 66(2): 140-143.

Velicu, A., Balea, B., & Barbovschi, M. (2018). Percepția adolescenților asupra riscurilor sexting-ului. Date din proiectul Prieteni 2.0”. Revista română de sociologie, anul XXIX, nr. 1–2, p. 37–57. https://www.revistadesociologie.ro/sites/default/files/04-abmonica_1.pdf